poréclă (porécle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi). Vezi definitia »

TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ică. Vezi definitia »

TERASÉTĂ s. f. denumite dată micilor trepte de relief, pe versanți, paralel cu curbele de nivel. (< fr. terrassette) Vezi definitia »

scrombăitúră, scrombăitúri, s.f. (reg.) obiect uscat sau deformat din cauza uscăciunii. Vezi definitia »

sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr. Vezi definitia »