VENÍRE, veniri, s. f. Acțiunea de a veni și rezultatul ei; sosire, apariție; prezentare; venită. ♦ Năvălire. – V. veni. Vezi definitia »

RECOMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a recombina. 2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar. 3. (biol.) apariție a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăți ereditare. (< recombina) Vezi definitia »

subiscălíre, subiscălíri, s.f. (înv.) semnare, iscălire. Vezi definitia »

INDIGENIZÁRE s. f. 1. introducere legală într-o țară a unei mărfi străine. 2. producere în țară a unor echipamente, bunuri, până atunci importate. (după fr. indigénisation) Vezi definitia »

IMANENTIZÁRE s. f. v. imanentiza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »