HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pești, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeași culoare cu colorantul. (< fr. homochromie) Vezi definitia »

AMFIGONÍE s.f. (Biol.) Înmulțire sexuată în care gameții uniți provin de la indivizi diferiți. [< germ. Amphigonie, cf. gr. amphi – dublu, gone – sămânță]. Vezi definitia »

MODULÁȚIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale. (< fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione) Vezi definitia »

PSIHOTAXÍE s. f. tendință de adaptare a omului prin căutarea situațiilor agreabile și evitarea celor penibile. (< psiho- + -taxie²) Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. Vezi definitia »