MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ◊ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspirație poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse) Vezi definitia »

ALĂSÍDĂ s. f. v. alesidă. Vezi definitia »

PARAPARÉZĂ s.f. (Med.) Paralizie incompletă a membrelor inferioare. [Cf. gr. para – lângă, paresis – paralizie]. Vezi definitia »

sucăleală, sucăleli s. f. cicăleală, sâcâială. Vezi definitia »

BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone) Vezi definitia »