SITUÁȚIE s.f. 1. Stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Așezare, poziție a unei localități, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situațiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione]. Vezi definitia »

aprílie s. m. – A patra lună a anului. – Var. april. Ngr. ’Aπρίλιος, prin intermediul sl. Aprili, Apriliĭ. Este cuvînt introdus de biserică; in limbajul pop. îi corespunde prier. – Der. aprilin, adj. (de aprilie, primăvăratic), creație artificială, folosită numai în poezie (de ex., la Pillat). Vezi definitia »

POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie) Vezi definitia »

PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la patronim. Vezi definitia »

SUFOCÁȚIE s.f. Sufocare. [Gen. -iei. / cf. fr. suffocation, lat. suffocatio]. Vezi definitia »