GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

SÓLĂ², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. Vezi definitia »

LACTÓZĂ s. f. compus organic dulce, din lapte, folosit în industria de medicamente; lactobioză. (< fr. lactose) Vezi definitia »

IGNORÁNȚĂ s.f. Lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance]. Vezi definitia »

OMBRÉTĂ s. f. pasăre mare, moțată, din Africa tropicală, pe lângă ape, construindu-și în arbori un enorm cuib sferic. (< fr. ombrette) Vezi definitia »