CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme]. Vezi definitia »

MORGANÍSM s.n. Concepție despre ereditate, care, susținând, ca și weismannismul, prezența în corpul viu a unei substanțe cromozomiale, fixe și nemuritoare (gena), neagă rolul mediului în transformarea organismelor și, ca urmare, posibilitatea transmiterii pe cale ereditară a caracterelor dobândite. [< germ. Morganismus, cf. Morgan – biolog american]. Vezi definitia »

NEUROARTRITÍSM s. m. predispoziție constituțională către stări patologice articulare, nervoase, de nutriție etc. (< fr. neuro-arthritisme) Vezi definitia »

PILORÍSM s.n. (Med.) Tendința la spasm a musculaturii pilorului. [< fr. pylorisme]. Vezi definitia »