BÁIE¹, băi, s. f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p. ext. măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja. Vezi definitia »

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee. Vezi definitia »

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie) Vezi definitia »

LIPOTROPÍE s.f. Însușire a substanțelor lipotrope. [Gen. -iei. / < fr. lipotropie]. Vezi definitia »

URICOZURÍE s. f. eliminare de acid uric prin urină. (< fr. uricosurie) Vezi definitia »