MEDITÁȚIE s.f. 1. Gândire, cugetare îndelungată și adâncă; meditare. 2. Poezie lirică filozofică în care poetul își pune unele probleme în legătură cu existența omenească. ♦ Scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios. 3. Lecție particulară (dată de un meditator). [Gen. -iei, var. meditațiune s.f. / cf. fr. méditation, lat. meditatio]. Vezi definitia »

ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (1). 2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. – Arhipăstor + suf. -ie. Vezi definitia »

MORFOFIZIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază raportul dintre structura celulelor, a țesuturilor sau a organelor și funcțiilor lor. (< fr. morphophysiologie) Vezi definitia »

DEMOSCOPÍE s. f. metodă de sondare a opiniei publice, prin întrebări, cu ajutorul datelor statistice. (< fr. démoscopie) Vezi definitia »

ETNOPSIHIATRÍE s. f. studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive și societăților industriale. (< fr. ethnopsychiatrie) Vezi definitia »