MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite) Vezi definitia »

BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure. Vezi definitia »

PIAȚÉTĂ s.f. Piață mică aflată la o răspântie de străzi. [< it. piazetta]. Vezi definitia »

CHISTÉRĂ s. f. rachetă² (1), partea din față, de forma unei linguri alungite, folosită în jocul de pelotă. (< fr. chistera) Vezi definitia »

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade. Vezi definitia »