GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio) Vezi definitia »

DERMATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază pielea și bolile ei. [Gen. -iei. / < fr. dermatologie, cf. gr. derma – piele, logos – studiu]. Vezi definitia »

IMUNOPATOLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază reacțiile organismului la apariția unui anticorp, precum și prevenirea și tratamentul acestora. (< fr. immunopathologie, engl. immunopathology) Vezi definitia »

TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior]. Vezi definitia »

XILOTIPÍE s.f. 1. Tipar cu litere de lemn. 2. Procedeu de tipar la reproducerea structurii lemnului din care se prepară clișeul. (din germ. Xylotypie) Vezi definitia »