hazaică, hazaice s. f. (înv. – termen introdus de armata sovietică de ocupație în 1944) 1. femeie. 2. soție. 3. iubită, amantă. Vezi definitia »

SOLANÍNĂ s. f. substanță toxică din unele plante din familia cartofului, folosită ca sedativ și narcotic. (< fr. solanine) Vezi definitia »

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ Faptul de a nota absența (1) cuiva; (concr.) semn cu care se notează absența (1) cuiva. 2. Fig. Neatenție, distracție; indiferență. – Fr. absence (lat. lit. absentia). Vezi definitia »

METÓDICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique]. Vezi definitia »

SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa. Vezi definitia »