ARHEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în arheologie. (< fr. archéologue) Vezi definitia »

ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »

VIROLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în virologie. (< virologie) Vezi definitia »

AUDIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în audiologie. [< germ. Audiologe]. Vezi definitia »

IHTIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în ihtiologie. (< fr. ichtyologue) Vezi definitia »