HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera. Vezi definitia »

tăvărágă, tăvărắgi, s.f. (reg.) 1. mâncare proastă. 2. talmeș-balmeș. Vezi definitia »

SAXIFRÁGĂ, saxifragi, s. f. Plantă erbacee care crește printre stânci. – Din fr. saxifrage. Vezi definitia »

promoroácă (-oáce), s. f. – Chiciură. – Var. pomoroacă. Sl., cf. sl. mrakŭ „ceață”, sl. primrŭzati „a îngheța”, sl. primrakŭ „întuneric”, rus. pomorok „ceață densă”, rut. prymorozok „promoroacă” (Cihac, II, 295; Tiktin). În rom. se pare că a existat o confuzie între pref. sl. pri-, po- și pro-. – Der. promorar, s. m. (noiembrie), der puțin clară, probabil în loc de *promorocar. Vezi definitia »

NORÍȚĂ, norițe, s. f. (Zool.) Nurcă. – Nor + suf. -iță. Vezi definitia »