COULOMBMÉTRU, coulombmetre, s. n. Voltmetru pentru măsurarea sarcinii electrice care a trecut printr-un circuit electric de curent continuu. [Pr.: culombmétru] – Din fr. coulombmètre. Vezi definitia »

OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr. ophiolâtre) Vezi definitia »

PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron]. Vezi definitia »

ZAHARIMÉTRU s.n. Polarimetru folosit pentru determinarea concentrației soluțiilor de zahăr. [Cf. fr. saccharimètre]. Vezi definitia »

MELODIMÉTRU s. n. (fon.) aparat electronic pentru cercetări asupra intonației. (< fr. mélodimètre) Vezi definitia »