răcóină¹ s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele. Vezi definitia »

BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță. Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise]. Vezi definitia »

COVALÉNȚĂ s. f. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule. (< germ. Kovalenz, fr. covalence) Vezi definitia »

scăfătúră, scăfătúri, s.f. (reg.) nume dat unei cusături la mânecile cămășilor țărănești femeiești. Vezi definitia »