NOM s.n. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege]. Vezi definitia »

ACRODRÓM, -Ă adj. (despre nervația frunzelor) convergent la vârf. (< fr. acrodrome) Vezi definitia »

lom², lómuri, s.n. (reg.) boarfe. Vezi definitia »

AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Pl. și: aerodroame] – Fr. aérodrome (< gr.). Vezi definitia »

ETERONÓM, -Ă adj. (op. autonom) Care se conduce după legi externe provenite din afară. ♦ (Despre schimbările fonetice) Condiționat de alți factori. [Var. heteronom, -ă adj. / < fr. hétéronome]. Vezi definitia »