țingălí, țingălésc, vb. IV (reg.) a suna, a bate (un clopot, clopoțel, un metal lovit). Vezi definitia »

BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali]. Vezi definitia »

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s. f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s. n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucișare cu mînji; mormînjeală, s. f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci. Vezi definitia »

RĂZBOLÍ, războlesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din sl. razbolĕti. Vezi definitia »

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelíse, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă Vezi definitia »