Definita cuvantului mreajă
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mreajă
CICONIIFÓRMĂ, ciconiiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări mari, cu gâtul lung și picioarele lungi, cu ciocul conic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. [Pr.: -ni-i-] – Cf. fr. ciconiidés. Vezi definitia »
COLONÉTĂ s.f. (Arhit.) Coloană mică și subțire. [< fr. colonnette, cf. it. colonnetta]. Vezi definitia »
TRINITRÍNĂ s. f. nitroglicerină. (< fr. trinitrine) Vezi definitia »
ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură. Vezi definitia »
fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »