MONOFIZÍSM s.n. Doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Cristos; monofizitism. [< it. monofisismo, fr. monophysisme, cf. gr. monos – unic, physis – natură]. Vezi definitia »

ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. Vezi definitia »

KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Immanuel Kant; kantism. [Pron. -ti-a-. / < fr. kantianisme]. Vezi definitia »

FETIȘÍSM s.n. Formă timpurie a religiei în comuna primitivă, constând în adorarea fetișurilor, ca divinități. ♦ (Fig.) Adorație oarbă, nemotivată față de un principiu, de o concepție etc. ◊ (Ec.) Fetișismul mărfii = reprezentare denaturată, falsă pe care oamenii și-o formează despre mărfuri în condițiile relațiilor bazate pe proprietatea privată, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale dintre oameni. [< fr. fétichisme]. Vezi definitia »

HIPERPARAZITÍSM s. n. instalare a unui parazit într-un alt parazit. (< engl. hyperparasitims) Vezi definitia »