TAHEOMÉTRU/TAHIMÉTRU s. n. instrument topografic folosit în taheometrie; celerimetru, stadimetru. (< fr. tachéomètre) Vezi definitia »

BIODOZIMÉTRU s. n. aparat pentru stabilirea cantității de raze ultraviolete necesară spre a produce un eritem minim. (< bio- + dozimetru) Vezi definitia »

CÚPRU s.n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum]. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître) Vezi definitia »

WATTORMÉTRU s. n. contor pentru măsurarea în wați a energiei electrice care trece printr-un circuit. (după fr. watt-heuremètre) Vezi definitia »