ah, interj. – Indică durere, chin. – Var. ahá, interj. (arată satisfacția); ahó (var. ho), interj. (arată dorința de a face să se oprească; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creație expresivă; cf. explicația sa, incompletă și incorectă, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo. – Der. aht, s. n. (oftat), a cărui formație pare a fi influențată de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lăcomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodată, ca și cuvîntul următor; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 îl derivă greșit de la tc. ihtiay „nevoie”. Vezi definitia »

valáh adj. m., s. m., pl. valáhi; adj. f., s. f. valáhă, pl. valáhe Vezi definitia »

ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. Vezi definitia »

TRIBRÁH s.m. Picior metric alcătuit din trei silabe scurte. [Cf. fr. tribraque, germ. Tribrachys < gr. tri – trei, brachys – scurt]. Vezi definitia »

KAZÁH ~ 3. s.n. Dialect turc, înrudit cu cel kirghiz (3.), vorbit de kazahi. (1.- 3. cf. fr. kazakh) Vezi definitia »