SPÚMĂ, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formează la suprafața unui lichid agitat; sistem dispers format într-un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede că este) mai bun, mai ales, mai de preț (din ceva). 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente (lichide) în timpul fierberii sau al fermentației (și care trebuie îndepărtat). 3. Clăbuci de săpun, de sudoare, de salivă. ◊ Expr. A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spumă-de-mare = piatră ponce. – Lat. spuma. Vezi definitia »

ZIGOFÁZĂ, zigofáze, s.f. (Biol.) Fază în dezvoltarea unui organism între momentul fertilizării și diplofază. (din fr. zygophase) [morf. DOOM] Vezi definitia »

CATARÁCTĂ s.f. I. Cădere de apă pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascadă. II. Boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeață. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cădere]. Vezi definitia »

INTUMESCÉNȚĂ, intumescențe, s. f. (Med.) Organ sau porțiune de organ umflată. – Din fr. intumescence. Vezi definitia »

HALÉNĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine) Vezi definitia »