păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »

PĂHĂRÚȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. – Pahar + suf. -uț. Vezi definitia »

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »

sorocovắț (-véți), s. m. – (Mold., înv.) Monedă de plată de 20 de creițari. – Var. sorcovăț. Rus. sorokovecĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46). Vezi definitia »

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »