MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie. Vezi definitia »

ecténie (ecténii), s. f. – Șir de rugăciuni rostite în timpul slujbei. Ngr. ἐϰτένεια. Sec. XVII. Vezi definitia »

ENCEFALOPATÍE s. f. denumire generică pentru orice afecțiune a encefalului. (< fr. encéphalopathie) Vezi definitia »

XENOFONÍE s.f. Tulburare a fonației care dă vocii un accent străin. [g.-d. art. xenofoníei] (din fr. xénophonie) Vezi definitia »

TIFLOLOGÍE s. f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea și ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea și calificarea nevăzătorilor. – Din fr. typhlologie. Vezi definitia »