DÉREȘ, -Ă, dereși, -e, adj. (Reg.; despre cai; și substantivat) Cu părul roșu amestecat cu alb și negru. – Din magh. deres. Vezi definitia »

țițigúș s.m. (reg.) 1. pițigoi. 2. vrabie. Vezi definitia »

dușíș (-șuri), s. n. – Noroc, hazard. Tc. düșüș, dișiș (Șeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

MARȘ I. s. n. 1. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație). ♦ ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. 2. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga. 3. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc. 4. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș (3). 5. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj. II. interj. 1. comandă de pornire a unei trupe. 2. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om. (< fr. marche, germ. Marsch) Vezi definitia »

PIEPTĂNÚȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș. Vezi definitia »