SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme) Vezi definitia »

ABSINTÍSM s.n. Intoxicație cu absint. [< fr. absinthisme]. Vezi definitia »

AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr. amoralisme) Vezi definitia »

BUDÍSM s. n. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză. (< fr. bouddhisme) Vezi definitia »

GRECÍSM s.n. Cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată. [< fr. grécisme]. Vezi definitia »