persoană în slujba primăriei care striga prin comună anunțuri ce trebuiau făcute publce, vătășel Vezi definitia »

cinioáră s.f. (pron. -ni-oa-; pop., înv.) vremea sau ora cinei. Vezi definitia »

seáră (-éri), s. f. – Parte a zilei care corespunde cu sfîrșitul după-amiezii. – Var. Mold. sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. Lat. sĕra (Diez, I, 379; Pușcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir. – Der. aseară, adv. (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (var. diseară), adv. (în seara de azi); deunăseară, adv. (cealaltă seară); astară, adv. (înv., în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adv. (la noapte), în Bucov.; însera, vb. (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), cf. v. fr. anserir. – Der. neol. serată, s. f., din it. serata. Vezi definitia »

PAPIÓTĂ s. f. 1. sul de hârtie pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. 2. sul mic de hârtie pe care se înfășoară ața de cusut; (p. ext.) ața însăși. 3. hârtie unsă cu grăsime în care se frige carnea sau peștele. (< fr. papillote) Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite) Vezi definitia »