CONCEPTÍSM s. n. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare. (<fr. conceptisme) Vezi definitia »

UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo]. Vezi definitia »

GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme]. Vezi definitia »

MONOCAMERALÍSM s.n. Sistem politic comportând o singură adunare legislativă. [< fr. monocaméralisme]. Vezi definitia »

KEYNESÍSM s.n. Doctrină economică care încearcă să apere și să justifice statul imperialist prin aceea că atribuie rolului economic al acestuia capacitatea miraculoasă de a salva capitalismul de la pieire. [Pron. chei-ne-zism. / < J. M. Keynes – economist englez + -ism]. Vezi definitia »