SPECIÁȚIE s. f. (biol.) fenomen de apariție a unei noi specii. (< fr. spéciation) Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie]. Vezi definitia »

PENTARHÍE s. f. 1. colegiu de cinci magistrați superiori în Cartagina punică. 2. guvernământ de cinci șefi; alianță de cinci națiuni. (< fr. pentarchie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere]. Vezi definitia »