ORGANOTROPÍSM s.n. (Biol.) Afinitate a unor virusuri, a unor microbi pentru un anumit organ. [< fr. organotropisme]. Vezi definitia »

PROTOCRONÍSM s. n. curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; protocronie. (< proto- + /sin/cronism) Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »

XENÍSM s.n. Străinism. (din pref. xen- + suf. -ism) Vezi definitia »

CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus. Vezi definitia »