EXISTENȚIALÍSM s. n. curent filozofic contemporan care propagă o concepție tragică asupra existenței, generată de sentimentul înstrăinării individului și care preconizează utopic dobândirea libertății, prin desprinderea de relațiile social-istorice concrete. (< fr. existentialisme, germ. Existentialismus) Vezi definitia »

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme) Vezi definitia »

ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s.n. (Liv.) Folosire a pedepselor corporale în educație. [Pron. -li-a-. / < fr. orbilianisme, cf. Orbilius – educatorul lui Horațiu, pe care poetul îl numea „biciuitorul”]. Vezi definitia »

MONOCAMERALÍSM s.n. Sistem politic comportând o singură adunare legislativă. [< fr. monocaméralisme]. Vezi definitia »