-TON³ elem. tono-. Vezi definitia »

AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon) Vezi definitia »

HIDROCICLÓN s. n. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. (< fr. hydrocyclone) Vezi definitia »

BONBÓN s.n. v. bomboană. Vezi definitia »

CHALÓN [ȘA-] s. n. produs endocrinian care inhibă unele organe sau le diminuează activitatea. (< fr. chalon) Vezi definitia »