DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence) Vezi definitia »

pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »

LÍȘIȚĂ, lișițe, s. f. Pasăre călătoare de baltă, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă (Fulica atra). [Var.: (reg.) líșeță s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha. Vezi definitia »

RÚNDĂ s.f. Repriză, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia fiecare participant joacă o singură dată. ♦ Repriză (de trei minute) a unui meci de box. 2. Parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde]. Vezi definitia »

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona. Vezi definitia »