MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. Vezi definitia »

rosmarín (-ni), s. m. – Arbust mic, plăcut mirositor, cu flori colorate (Rosmarinus officinalis). – Var. rozmarin, rojmarin, rojmalin. Mr. rismărină. It. rosmarino, prin intermediul mag. rozmarin (Gáldi, Dict., 155), cf. ngr. ροσμάρί, ἀρισμαρί (› mr.). Vezi definitia »

tuțín, tuțínuri, s.n. (înv.) duzină; set, tuț. Vezi definitia »

chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). Vezi definitia »

BONIN 1. Denumirea arh. japonez Ogasawara între 1945 și 1968. 2. Mare fosă oceanică în N Arh. Ogasawara. Ad. max.: 9.984 m. Se mai numește și Ramapo. Descoperită în 1933. Vezi definitia »