TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. – Din fr. triplet. Vezi definitia »

falconét (falconéte), s. n. – Tun de calibru redus. It. falconetto (sec. XIX). Vezi definitia »

MULINÉT s. n. v. mulinetă. Vezi definitia »

JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret. Vezi definitia »

PODMÉT, podmeturi, s. n. (Reg.) Momeală, nadă [Pl. și: podmete]. Din. sl. podŭmetŭ. Vezi definitia »