Definita cuvantului monadă
MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monadă
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul care se poate deplasa în aer. – După fr. aéronef (it. aeronave). Vezi definitia »
CALÓTĂ s.f. 1. (Mat.) Calotă sferică = parte dintr-o sferă obținută prin tăierea acesteia cu un plan; (anat.) calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene; (geol.) calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. Parte a unei pălării care acoperă capul. ♦ Tichie (care se așază pe creștetul capului). 3. Boltă de tunel, partea superioară a unei excavații. ♦ Partea superioară a unei turele. ♦ Piesă metalică de formă emisferică, servind la protejarea sau la etanșarea unui spațiu care conține un fluid. [< fr. calotte, it. calotta]. Vezi definitia »
cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat. Vezi definitia »
CLÁSĂ s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat. 2. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie. 3. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin. 4. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. 5. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii. ◊ sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse) Vezi definitia »
nemernicúță s.f. (reg.) pânză groasă de bumbac; americă; stambă proastă. Vezi definitia »