INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) întreg, complet. ♦ făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale. ◊ simbol matematic care indică operația de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis) Vezi definitia »

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal. Vezi definitia »

MENSTRUÁL, -Ă adj. Referitor la menstruație. [Pron. -stru-al. / cf. fr. menstruel, lat. menstrualis]. Vezi definitia »

CONTRACTUÁL, -Ă, contractuali, -e, adj. Privitor la un contract; prevăzut în contract; condiționat printr-un contract. [Pr.: -tu-al] – Din fr. contractuel. Vezi definitia »

SUPRARENÁL, -Ă adj. situat deasupra rinichilor. ♦ glande (sau capsule) ĕ (și s. f.) = glande endocrine, două, deasupra fiecărui rinichi. (după fr. surrénal) Vezi definitia »