Definita cuvantului monițiune
MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monițiune
PREVIZIÚNE s.f. 1. Prevedere, anticipare asupra desfășurării evenimentelor viitoare, folosind analiza științifică sau judecând în baza unei experiențe de viață; prognoză. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1). [Pron. -zi-u-. / cf. fr. prévision, it. previsione]. Vezi definitia »
BÍNE2 s. n. sg. 1. Mulțumire, fericire, bunăstare. ◊ Loc. adv. Cu bine = cu succes, în mod fericit. ◊ Expr. A i se fi urât cu binele, se spune când cineva își riscă situația, comițând imprudențe. A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună. A nu fi (sau a nu face) a bine = a nu fi semn bun. 2. Ceea ce este recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Loc. adv. Cu binele = cu vorbe bune, cu blândețe. ◊ Expr. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). A se lua cu binele pe lângă cineva = a se purta frumos cu cineva, a-l linguși pentru a-i câștiga bunăvoința. A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva. ◊ Compus: om-de-bine = om care face fapte bune, care se preocupă de mulțumirea celorlalți. 3. (Concr.) Faptă bună. ◊ Expr. Fă bine și... (sau de...) = fii bun și... (sau de...). (Reg.) A face (cuiva) bine cu ceva = a împrumuta (pe cineva) cu ceva. ♦ Folos, avantaj. ◊ Expr. A-i face (cuiva) bine = a ajuta (pe cineva). Să-ți fie de bine! = a) (urare adresată celui care termină de mâncat sau de băut) să-ți priască!; b) (ir.) nu ai decât să suporți toate consecințele (faptelor tale)! 4. (În expr.) De-a binele(a) = bine de tot; așa cum trebuie. De bine, de rău = după posibilități, mai mult sau mai puțin; cumva. [Formă gramaticală: (în expr.) binele(a)] – Lat. bene. Vezi definitia »
REPUTAȚIÚNE s.f. v. reputație. Vezi definitia »
FLUXIÚNE s.f. Concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi din cauza unei inflamații. ◊ Fluxiune periodică = boală de ochi la cai. [Pron. -xi-u-. / < fr. fluxion, lat. fluxio]. Vezi definitia »
despúne (-n, -ús), vb. – A guverna, a domina, a cîrmui, a conduce. Lat. dĭspōnĕre (Pușcariu 527; REW 2682; Candrea-Dens., 1465; Tiktin; Rosetti, I, 166). Este înv. (sec. XVI-XVII), și der. despuitor, s. m. (conducător, șef, căpetenie); despus, s. n. (dominație, cîrmuire). Cf. dispune. Vezi definitia »