Definita cuvantului monogamie
MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț. 2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monogamie
obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”. Vezi definitia »
ONTOGENÍE s. f. (Biol.) Ontogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază acest proces. – Din fr. ontogénie. Vezi definitia »
-FIȚÍE elem. „vegetație”, „excrescență”, „proliferare”. (< fr. -phytie, cf. gr. phyton, plantă) Vezi definitia »
OFTALMOPATÍE, oftalmopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile de ochi. – Din fr. ophtalmopathie. Vezi definitia »
RADIOMETRÍE s. f. 1. tehnica de măsurare a intensității unei radiații. 2. măsurare a radioactivității rocilor, folosită în cercetările petroliere. (< fr. radiométrie) Vezi definitia »