ștáflă, ștáfle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. Vezi definitia »

AȚÍCĂ s. f. Pânză de bumbac, rară și subțire. – Ață + suf. -ică. Vezi definitia »

moriceală, moriceli s. f. (intl.) dragoste, amor carnal; contact sexual. Vezi definitia »

SUPERNÁVĂ, supernave, s. f. Navă de tonaj foarte mare. – Super- + navă. Vezi definitia »

MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăție (ascunsă). 2. Cilindru subțire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine]. Vezi definitia »