IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr-o epocă dată, negând prin aceasta morala însăși. – Din fr. immoralisme. Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme]. Vezi definitia »

POLILINGVÍSM s.n. Întrebuințare curentă și în egală măsură a mai multor limbi diferite de către același individ sau același grup social. [Cf. fr. polylinguisme]. Vezi definitia »

ARTIFICIALÍSM s. n. Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestări etc. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s. n. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian. (< fr. néo-criticisme) Vezi definitia »