ZOOSEMIÓTICĂ s.f. Știință a semnelor de comunicare și a comportamentului animalelor. (din fr. zoosémiotique) Vezi definitia »

súrvă, súrve, s.f. (reg.) sorcovă. Vezi definitia »

smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »

ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”. Vezi definitia »

CUADRIRÉMĂ s.f. v. cvadriremă. Vezi definitia »