ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretudindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretudindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7). Vezi definitia »

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ. Vezi definitia »

RĂSĂRÍT¹, răsărituri, s. n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariției unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ Fig. Începutul unei ere sau al unei vieți noi. 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est. 3. Țară, ținut așezat în direcția răsăritului (2) față de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ținut sau dintr-o astfel de țară. ◊ Expr. Răsăritul și Apusul = lumea întreagă. – V. răsări. Vezi definitia »

vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte Vezi definitia »

năfit s. n. sg. (pop.) otită. Vezi definitia »