FLUORURÁȚIE s. f. introducere a fluorului în molecula substanțelor organice. (< fr. fluoruration) Vezi definitia »

ANOXEMÍE s. f. oxigenare insuficientă a organismului. (< fr. anoxémie) Vezi definitia »

TAHILALÍE s. f. vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. (< fr. tachylalie) Vezi definitia »

SCUMPÉNIE s. f. (Rar) Scumpete (1). – Scump + suf. -enie. Vezi definitia »

DISPOZÍȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiúne s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis. Vezi definitia »