ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor. Vezi definitia »

ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron. -ni-on. / < fr. anion]. Vezi definitia »

BON (‹ fr.) s. n. Document (cu valabilitate limitată în timp) care conferă deținătorului său dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza căruia se execută o lucrare și care servește la evidența muncii prestate, precum și la calculul plății cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de împrumut (purtătoare de dobîndă) emise de ministerul finanțelor sau de tezaur pentru a obține fonduri de la cetățeni sau de la bănci, în vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casă = titluri emise mai ales de întreprinderi sau de bănci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. După natura emisiunii, publice sau private, există b. la purtător sau la ordin. B. de c. au același regim fiscal ca al obligațiunilor. ♦ B. de subscripție = titluri atașate obligațiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligațiuni unei acțiuni. Condițiile de subscriere sînt stabilite de la început. Dacă bonul este separat de obligațiune face obiectul unei cotații separate. Vezi definitia »

EȘALÓN s.n. 1. Element al unui dispozitiv de luptă sau de marș; unitate de transport. 2. (Av.) Altitudine de zbor. [Pl. -oane. / < fr. échelon]. Vezi definitia »

IZOFÓN, -Ă I. adj. în care sunetul are aceeași viteză submarină. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași viteză de propagare a sunetului în apa de mare. (< izo- + -fon²) Vezi definitia »