BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți deși de formă piramidală, folosit pentru a imprima, prin izbire, pe fața pietrelor de construcție, adâncituri regulate. – Fr. boucharde. Vezi definitia »

pícă³, píce, s.f. 1. (înv.) lance. 2. (reg.) unealtă cu care se cojesc copacii tăiați. Vezi definitia »

ATEROMATÓZĂ s.f. Prezența în număr mare a plăcilor de aterom în pereții arterelor. [< fr. athéromatose]. Vezi definitia »

DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse. Vezi definitia »

zguduială, zguduieli s. f. masturbare. Vezi definitia »