TRUBADÚR, trubaduri, s. m. Poet-cântăreț provensal din evul mediu; p. gener. poet-cântăreț care călătorea din loc în loc. – Din fr. troubadour. Vezi definitia »

MASÉUR s.m. v. masor. [DEX'98] Vezi definitia »

FRACTÚR s. n. (poligr.) literă germană cu caracter gotic. (< germ. Fraktur) Vezi definitia »

PERMENDÚR s. n. Aliaj de cobalt și fier, de obicei cu o mare permeabilitate magnetică, folosit în electrotehnică. – Et. nec. Vezi definitia »

POMPADOUR adj.n. Stil pompadour = stil de mobilier, de decorație interioară de la sfârșitul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin linii curbe, ondulate. [Pron. -dúr. / < fr. pompadour, cf. madame de Pompadour – favorita regelui Ludovic al XV-lea]. Vezi definitia »