pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

PROLÓG¹, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul² unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. Vezi definitia »

ANTROPOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în antropologie. [Cf. fr. anthropologue]. Vezi definitia »

SEROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în serologie. (< fr. sérologue) Vezi definitia »

FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv). Vezi definitia »