întâlnitúră, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură. Vezi definitia »

vátă s. f., g.-d. art. vátei Vezi definitia »

MEZARTÉRĂ s. f. tunica mijlocie a arterei. (< fr. mézartère) Vezi definitia »

REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Reșița. ♦ Locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că. Vezi definitia »

OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă. Vezi definitia »